Dac-ar fi să fiu drăguț în exprimare, aș zice că cimentul este „destul de rău” pentru mediu. Problema e că cimentul e mult mai rău decât „destul de rău”. După apă, cimentul este produsul cel mai consumat de pe planetă, iar amprenta de carbon este uriașă: de una singură, producția de ciment reușește să ocupe 8% din „plăcinta” care reprezintă totalul emisiilor de carbon de pe Terra. Asta înseamnă mai mult de 4 miliarde de tone de gaze cu efect de seră emise în fiecare an numai din producția de ciment.
M I T, gigantul american din educație, este casa ideii despre care vorbim în continuare, pentru că cercetătorii de acolo au reușit, prin combinarea cimentului cu apă și cu negru de fum, să producă un mediu de stocare a energiei, denumit „supercapacitor” și asemănător cu o baterie uriașă din beton.
„Acest material e fascinant”, spune Admir Masic, unul dintre cercetătorii de la M I T implicați în acest proiect. „Avem, pe de o parte, cel mai folosit produs al umanității, cimentul, combinat, pe de altă parte, cu un material istoric, negrul de fum, care a fost folosit la scrierea manuscriselor de la Marea Moartă. Din combinarea acestor două materiale, cunoscute de cel puțin două mii de ani, în anumite proporții și într-un mod specific, rezultă un conductor nano-compozit și de aici lucrurile devin și mai interesante”. Produsul rezultat din această combinație nu are numai proprietăți conductive extraordinare, ci și proprietăți impermeabile evidente. Pe măsură ce materialul se așază, negrul de fum se poziționează într-o asemenea manieră încât creează un soi de rețea în acest conglomerat.
Descoperirea este un important pas înainte în demersul global de tranziție către energia regenerabilă, dar are și avantaje în sine comparativ cu acumulatorii tradiționali, fiind implicate doar 3 ingrediente foarte uzuale și relativ ieftine. Comparând cu litiul folosit în prezent la producerea acumulatorilor, trebuie spus că pentru fiecare tonă de litiu extrasă se emit în aer 15 tone de dioxid de carbon. Alternativa prezentată de către cercetătorii de la M I T e relevantă în primul rând prin utilizarea cimentului pe scară largă peste tot în lume, ceea ce ar presupune o creștere fantastică a capacităților de stocare a energiei regenerabile comparativ cu capacitățile actuale.
Sunt și diferențe între proprietățile acestor supercapacitori și acumulatorii clasici: supercapacitorii nu se pretează la fel de bine la nevoia de acumulare a energiei pe termen lung, însă eliberează energia mult mai repede și au niveluri mult mai scăzute de degradare a performanței în timp. În acest sens, echipa de cercetători ne face să visăm frumos, vorbind despre încărcarea prin inducție a mașinilor electrice, direct din suprafața drumurilor, în mers. Un astfel de scenariu face desuete discuțiile interminabile despre autonomie și despre degradarea acumulatorilor în timp.
În ce privește construcțiile de locuințe, cercetătorii au calculat că un volum de 45 de metri cubi din acest nou material (cantitate suficientă pentru fundația și structura de rezistență a unei case de 150 de metri pătrați, de exemplu) ar putea înmagazina suficientă energie pentru a ține în funcțiune o gospodărie pentru 24 de ore. Practic, un sistem de panouri fotovoltaice ar putea produce energia care ar fi apoi acumulată în fundația și structura de rezistență a casei și folosită pe perioada nopții, când panourile fotovoltaice nu mai produc energie electrică. Franz-Josef Ulm, inginer structural la M I T și membru al echipei de cercetare spune că „în această zonă de dezvoltare devine extrem de promițătoare tehnologia noastră, pentru că cimentul e omniprezent”, iar cercetătorii tocmai i-au adăugat un plus de funcționalitate și de acum știi și tu asta.
Lasă un răspuns