Ai pățit-o, nu? Indiferent că ai luat o porție de aripioare picante de la un fast-food sau ardeai de nerăbdare să vezi cum a ieșit ciorba proaspăt gătită, sigur ai ajuns, cel puțin odată, în punctul ăla în care ai regretat că n-ai lăsat mâncarea (sau băutura, de ce nu?) să se răcească un pic. E, și ce faci în momentul ăla? Sufli, nu? Asta dacă nu cumva e cineva lângă tine să-ți amintească, salvator: „Suflă, că e fierbinte!” Dar ce se întâmplă, de fapt, atunci când sufli? E, tocmai am găsit un articol care dezvăluie toată știința din spatele acestui proces.
Întâi de toate, haide să stabilim ce răcește, de fapt, mâncarea? O fi timpul alocat suflatului? Poate că e modul în care suflăm… Sau, poate, faptul că porționăm mâncarea în bucăți mici și asta ajută la scăderea temperaturii. Dar dacă e numai un efect psihologic? Dacă, de fapt, suflăm, în speranța că se răcește, iar asta ne dă impresia că mâncarea este puțin mai rece atunci când ne hotărâm să gustăm, în sfârșit, din ea? Toate întrebările astea au prezentat puțin (spre niciun) interes pentru cercetătorii din lumea largă, dar prin 2021 s-au găsit 2 curioși care să ia problema la bani mărunți: Nate Bonham și Calli Gade. Bonham chiar a afirmat că „toată lumea are convingerea că suflatul în mâncare ajută la răcirea ei, iar în teorie asta sună foarte bine. Până acum, însă, nimeni nu a verificat cum funcționează, de fapt, treaba asta, în practică. E clar că poți scădea temperatura unui obiect prin influențarea temperaturii din jurul obiectului respectiv, dar cât de mult grăbești, de fapt, acest proces atunci când sufli peste mâncare?”.
Rezultatele sunt… hai să zicem, previzibile: după 2 minute de suflat asupra unei farfurii cu piure de cartofi, temperatura de la suprafața piureului a coborât cu 8,33 până la 10 grade Celsius comparativ cu piureul peste care nu s-a suflat deloc. Diferența de temperatură a fost și mai mare atunci când s-a suflat asupra unui singur dumicat. Cât privește supa, diferența a fost de 3.33 până la 4,89 grade Celsius pe lingura de supă de roșii, care are o consistență considerabilă. Aceleași rezultate au fost obținute și în cazul plăcintelor sau pizzei Calzone. Rămâne, totuși, întrebarea: de ce?
Fizica ne învață că sunt 3 metode fundamentale de transfer termic: conducția, convecția și radiația. E, în procesul de suflare asupra mâncării au loc toate aceste fenomene, însă trebuie spus că radiația și conducția nu duc greul în răcirea mâncării. Să le luăm pe rând. O să începem cu radiația, pentru că, deși e prezentă, e cel mai puțin implicată în proces – asta pentru că suflând peste mâncare nu o ajuți, de fapt, să degaje mai multă căldură. Conform „legii radiației”, elaborată de Stefan-Boltzman, transferul termic prin radiație este determinat de suprafața expusă a obiectului radiant, emisivitate și diferența dintre temperatura obiectului și mediul înconjurător. Când sufli asupra mâncării, influențezi pozitiv, de fapt, doar temperatura, în timp ce radiația este împiedicată: cu cât sufli mai mult, cu atât mâncarea radiază mai puțină căldură. N-am făcut nimic…
Hai să încercăm cu conducția – cu asta e chiar mai simplu, pentru că acest fenomen presupune transferul termic între 2 obiecte prin coliziunea aleatorie a atomilor și moleculelor. „Energia termică determină mișcarea moleculelor, iar această energie poate fi transferată altor molecule; prin acest proces, mișcarea moleculelor din obiectul mai cald devine mai lentă, iar mișcarea moleculelor din obiectul mai rece devine mai rapidă. Procesul se mențină până când se egalizează nivelul de energie din cele 2 obiecte” explică cercetătoarea Anne Marie Helmenstine într-un articol publicat în 2019. Conducția se bazează, astfel, pe coliziunea dintre atomi, iar în situația dată (răcirea mâncării) acest fenomen nu are o amploare prea mare.
Am rămas, așadar, cu convecția. Acest fenomen presupune transportarea energiei termice prin diferite mijloace și este prezentă, în jurul nostru, de la ceașca de cafea și până la fenomenele atmosferice globale. În practică, fenomenul implică mișcarea unui fluid fierbinte sub acțiunea unui fluid rece (fizicienii spun că procesul de răcire a mâncării implică fluide – știu, sună ciudat: probabil că de-aia nu au oamenii obișnuiți răbdare să-i asculte). Revenim: cu cât e mai rece fluidul de înlocuire, cu atât e mai intens procesul de convecție. Probabil că ai citit asta și încă aștepți să se încarce subtitrarea în română, nu? Hai să zicem așa: „când sufli peste mâncare, aerul care e, oarecum, mai rece ajunge în locul aerului fierbinte din jurul dumicatului de mâncare. Astfel, diferența de temperatură dintre mâncare și aerul din jurul ei crește și permite mâncării să elibereze, prin convecție, mai multă energie termică” explică Helmenstine. Colac peste pupăză, lichidele, tocmai pentru că se mișcă mai mult decât mâncarea solidă, se răcesc mai repede atunci când sufli peste ele.
De acum știi că mâncarea chiar se răcește atunci când sufli peste ea dar, mai mult decât atât, știi că nu trebuie să lucrezi într-un laborator super-tehnologizat ca să fii martor la fenomene fizice complexe: ele se întâmplă în jurul nostru în fiecare moment al vieții noastre.
Lasă un răspuns