Numai dacă pronunți „praf saharian” în preajma unui proprietar de automobil, vei auzi, garantat, cel puțin văicăreli, dacă nu și mai mult. Praful saharian aduce cu el multe efecte negative: oamenii din zonele afectate dezvoltă alergii, iar în unele dintre zone se pot declanșa chiar mișcări puternice de aer, de genul uraganelor. Dar, oare, praful saharian are numai efecte negative?
Dacă ai avut vreodată curiozitatea să cauți, probabil că știi deja că praful, ridicat de vânturi din deșertul Sahara și purtat prin atmosferă mii de kilometri, duce cu el hrană pentru viețuitoarele din adâncul mărilor și oceanelor. Fără fierul și celelalte minerale purtate de acest praf saharian, fitoplanctonul oceanic (totalitatea plantelor oceanice al căror aport la transformarea dioxidului de carbon în oxigen este superioară celui al tuturor pădurilor de pe uscat) nu ar mai înflori.
Un studiu recent al cercetătorilor de la Universitatea Riverside, din California, Statele Unite ale Americii, a adus un argument în plus în sprijinul acestei teorii: cu cât praful saharian petrece mai mult timp în aer, purtat de vânt și cu cât este transportat mai departe, cu atât fierul din compoziția sa este convertit în forme mai ușor de asimilat de către biosferă.
Biogeochimistul Timothy Lyons spune că „fierul transportat prin intermediul acestui fenomen pare să stimuleze procesele biologice cam în același fel în care fertilizarea impactează culturile. Această cercetare furnizează dovada că fierul purtat de vânt, odată cu praful, are un impact major, pe suprafețe vaste, asupra vieții de pe planetă”.
Deșertul din nordul continentului african este cea mai mare sursă de particule care sunt ridicate de vânt în atmosferă. Anual, aproximativ 800 de milioane de tone de nisip bogat în izotopi de fier sunt ridicate în aer de vânt. Metalul are un rol vital în procesele biochimice care fixează carbonul din atmosferă în moleculele organice. Cu toate acestea, pe cât este de vital, pe atât de limitat este fierul, ceea ce înseamnă că viața, pe Terra, depinde de acest proces.
Lyons explică: „praful care ajunge, din Sahara, până în bazinul amazonian și în Bahamas conține fier care devine solubil tocmai datorită expunerii îndelungate la procesele chimice din atmosferă”. Practic, deși cantitatea totală de praf se diminuează odată cu parcurgerea unor distanțe mai mari, cantitatea de fier disponibil crește, așa cum se menționează în articolul din revista Frontiers in Marine Science. Un studiu derulat pe o perioadă de 7 ani a relevat faptul că, în perioada respectivă, în zona Amazonului au ajuns, din nordul Africii, 28 de milioane de tone de praf care au adus un aport de aproximativ 22.000 de tone de compuși cu efect fertilizator.
Cu siguranță, în viitor vom mai avea momente când mașinile, casele și plantele din grădină vor fi colorate de praful saharian, iar oamenii vor suferi reacții alergice, dar de acum știi că el nu are numai efecte negative.
Lasă un răspuns