De fapt, nu numai de plictiseală. Recunoaște: dorința de a mânca ceva, orice, apare din senin atunci când ești trist, plictisit sau anxios. Japonezii chiar au un cuvânt pentru situația asta: Kuchisabishii (dorința de a mânca ceva nu pentru că ți-e foame, ci pentru că „ți s-a plictisit gura”). E drept că se poate să fie și invers: din cauza unei stări emoționale puternice, pur și simplu, îți piere pofta de mâncare. Și, ca și cum impulsul emoțional nu ar tulbura destul obiceiurile alimentare, mai trăim și în vremuri care valorizează exagerat de mult dietele, care mai de care mai sănătoase și mai „corecte”.
„Mâncatul emoțional” reprezintă acele obiceiuri de consum, de altfel firești, apărute în perioade de stres emoțional. Cercetările arată că aproximativ 20% dintre oameni adoptă „mâncatul emoțional” ca mecanism de gestionare a stresului, iar fenomenul se manifestă cu preponderență în rândul adolescenților și al femeilor. Spre exemplu, un studiu la care au participat peste 1.500 de adolescenți a arătat că 34% dintre ei au mâncat mai mult în episoade de tristețe, iar 40% au abuzat de mâncare în timpul crizelor de anxietate. În plus, „mâncatul emoțional” constă, în majoritatea cazurilor, în consumul de fast-food și alte alimente cu aport caloric mare.
În cele mai multe cazuri, „mâncatul emoțional” este un obicei instaurat în etapele timpurii ale vieții și care rămâne persistent peste timp, însă mai sunt și alți factori determinanți. Spre exemplu, unul dintre efectele stresului psihologic sau al emoțiilor puternice este secreția crescută de hormoni precum cortizolul, insulina și glucoza. Toți acești hormoni determină o creștere însemnată a apetitului. De asemenea, „mâncatul emoțional” poate fi un efect al unor trăsături caracteristice precum impulsivitatea crescută, vulnerabilitatea la depresie, tendința de a „despica firul în patru” și alte dificultăți în gestionarea emoțiilor.
Mai există vreo scăpare?
În primul rând, trebuie spus că fluctuațiile obiceiurilor alimentare, inclusiv ale celor legate de cantitatea de alimente, sunt normale. Dacă totuși consideri că te afectează prea tare ca să rămâi indiferent, poți avea în vedere câteva lucruri. Cele mai „la îndemână” dintre ele sunt somnul suficient și mesele regulate, dar dacă vrei să joci la „avansați”, citește în continuare.
Conștientizează-ți emoțiile
Adesea obișnuim să etichetăm emoțiile simplu, ca fiind bune sau rele, iar asta duce la teamă, ezitări și… mâncat emoțional. Este important, de aceea, să identificăm cât mai corect emoțiile care ne încearcă, deoarece, dincolo de tristețe, emoția reală poate fi victimizarea, fragilitatea, dezamăgirea sau neputința, iar această diferențiere te poate ajuta să gestionezi mai ușor episodul de stres emoțional pe care îl traversezi. Aici o să vin cu o mână de ajutor și o să-ți las un link către Roata Emoțiilor, pe care o poți folosi cu încredere. Te va ajuta să îți înțelegi emoțiile și, astfel, să le controlezi în cunoștință de cauză.
Ține minte sentimentele de foame și sațietate
Un program de masă (cât de cât) respectat poate fi un instrument bun de asimilare a obiceiurilor sănătoase de consum. Fii atent la semnalele trimise de corpul tău și acționează în consecință. Poți preveni, astfel, situații în care să te trezești mâncând în afara intervalelor din zi pe care ți le-ai stabilit.
Cere ajutor, dacă e nevoie
Pentru mulți, gândurile și obiceiurile legate de mâncare și de propria imagine au un impact negativ asupra calității vieții lor. Pentru a echilibra această situație, de multe ori, aceștia apelează la sprijinul familiei, prietenilor sau specialiștilor însă, chiar și așa, pericolele nu dispar complet. Unul dintre cele mai mari riscuri este tentația de a ține diverse diete care, în lipsa unei evaluări corecte, pot duce la serioase tulburări digestive sau la alte probleme de sănătate. Dacă ești în situația asta, iată câteva semnale de alarmă că nu faci ce trebuie: scăderea rapidă în greutate, obiceiuri compensatorii față de cantitatea mare de mâncare consumată (administrarea de laxative, provocarea vomatului), consumul de alimente în secret, consumul de cantități mari de mâncare într-un timp scurt, acordarea unei atenții deosebite greutății și formelor în detrimentul stării generale de sănătate.
Probabil că suntem mulți cei cărora „li se plictisește gura”, indiferent dacă recunoaștem sau nu. La fel de probabil este că suntem mulți și cei care „uităm” sau „nu putem” să mâncăm în cazul traversării unui episod de stres emoțional. De acum știi că prin controlul acestor obiceiuri alimentare putem să ne îmbunătățim calitatea vieții, iar acesta ar trebui să fie un obiectiv personal mai important decât „un mic snack” sau „strâmbatul din nas” la mâncare.
Lasă un răspuns